Știați că unele peșteri din Cheile Turzii erau locuite încă din neolitic și că cei care le locuiau aveau tehnologia necesară pentru a realiza bijuterii din aur cu un design complex, chiar în peșteră? Dacă subiectul vi se pare interesant, citiți mai departe.
Probabil cel mai bine documentat sit de interes arheologic din comună se află în Cheile Turzii, la 100 m aval pe Valea Hășdatelor, sub Stânca Vulturilor, pe versantul drept și stâng (coordonatele de pe versantul stâng sunt 46.56737 23.67283). Aici au fost cercetate două peșteri care au servit ca locuire în diverse epoci: Peștera Ungurească și Peștera Binder. Urmele unor așezări în peșteră datează din neolitic, eneolitic, epoca bronzului timpuriu și mijlociu și Hallstatt. Dar există urme ale locuirii și din epoca medievală timpurie și târzie. Locuirea de durată în peșteri a fost determinată pe baza descoperirii unor vetre de foc cu gardină, o foarte mare cantitate de ceramică, unelte de piatră și os, obiecte de lut și unele obiecte din metal (o brățară de cupru). Arheologii Gh. Lazarovici și M. Meșter remarcau faptul că în special ceramica eneolitică din Peștera Ungurească era numeroasă și foarte bine realizată calitativ, ceea ce denotă o civilizație în plină evoluție. Sursa fotografiilor și a detaliilor despre sit este http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=2308:
Peştera Ungurească se află la baza Peretelui Vulturilor, un perete uriaş, peştera fiind cu 100 m mai sus faţă de râul Hăşdate. Spre peşteră este un drum de acces anevoios. Gura peşterii are o lăţime de cca. 20 m, iar înălţimea ei este de peste 15 m. După ceramică, podoabele găsite în peșteră sunt cele mai numeroase. Au fost descoperite mărgele şi plăcuţe. Mărgelele au fost obţinute din piatră, os, perete de scoică şi aur de râu. Unele dintre mărgele (în special cele din scoică) erau în curs de prelucrare, ceea ce arată că execuţia lor a avut loc în peşteră. Deosebit de interesante sunt două mărgele realizate din rocă dură, ce aveau un orificiu mai mic de 0,5 mm. Aceeaşi situaţie se constată şi în cazul mărgelelor din aur, al căror orificiu este la fel de mic. Grosimea este cea a unui fir de păr de cal, cu care este posibil să fi fost perforată scoica; mai greu de explicat este procedeul şi uneltele cu care s-au făcut perforaţiile în roca dură. Mărgelele de aur sunt lucrate din benzi subţiri care au fost tăiate în unghi şi apoi închise, după care a avut loc finisarea. Unele piese au fost realizate perfect (închiderea este aproape completă, nu se vede nici “sudura”). Se presupune că aurul fiind moale, s-a reuşit cu uşurinţă îndoirea lui pe un fir sau pe un mic instrument de os. Echipa de arheologi crede că mărgelele din aur, scoică şi piatră au făcut parte, probabil din acelaşi şirag, în care piesele din aur alternau cu cele de scoică şi piatră.
Alături de mărgele au fost descoperite şi trei plăcuţe din tablă subţire de aur. Din cele trei plăcuţe, două erau uşor îndoite la margini, lucru ce arată că au fost fixate pe marginea unei benzi de ţesătură fixată la gât, frunte sau poate pe bonetă. Una pare a fi un capăt de frunză sau cercel, sau poate făcea chiar parte din acelaşi şirag de mărgele.
Probabil piesele din aur au fost obţinute prin prelucrarea aurului de râu dintr-o zonă apropiată. Doar la 2-3 km în aval pe chei se găseşte râul Arieş, unde spălarea nisipului pentru obţinerea aurului, constituia încă o practică frecventă la mijlocul secolului trecut.
Mai multe detalii pe Cronica cercetărilor arheologice din România
Echipe de arheologi conduse de Gheorghe Lazarovici au realizat cercetări succesive după primele descoperiri detaliate mai sus, revenind la peșterile din chei în 2005, 2009, 2010, 2011. În cadrul uneia dintre cercetări s-a descoperit și un cuptor, folosit pentru topirea de metale. S-au descoperit sâmburii fosilizați ai unor plante, oase de animale, și din nou, o întreagă serie de obiecte de ceramică cu toarte pastilate, unelte din obsidian și bijuterii de aur. O parte din piesele din aur au ajuns la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
În afară de aceste descoperiri, pe teritoriul comunei Petreștii de Jos s-au mai realizat diverse săpături și cercetări arheologice:
Situl “Crucea Cheii” – la stânga de Crucea Cheii, pe malul drept al văii Hășdate, între comună și Cheile Turzii. Aici au fost descoperite urme ale unei așezări din epoca bronzului, epoca romană, eneolitic și epoca migrațiilor. Coordonate aproximative: 46.57526 23.66009. Ruine romane din sec. II-III au fost descoperite și la ieșirea din satul Petreștii de Jos către Tureni (NE), într-un punct denumit Fântâna sf. Vladislav, lângă drumul 107L (46.58338 23.67142).
Tumulii din jurul satului Petreștii de Jos – locații multiple, răzlețe. Perioada în care tumulii funerari au fost ridicați nu este cunoscută cu exactitate. Epoca: preistorie.
Așezarea de la Petreștii de Jos – Valea Sărăcăzii – urme ale unei așezări din epoca romană și epoca medievală timpurie (sec. VIII-IX), pe panta nordică a Văii Sărăcăzii. Coordonate aproximative: 46.57388 23.64968.
Fortificația preistorică de la Petreștii de Sus – în punctul ”La biserică”, au fost descoperite urmele unei fortificații, la coordonatele aproximative 46.54733 23.64721
Situl de la Petreștii de Sus – La Școală – coordonate aproximative: 46.54940 23.64691, în fața casei unuia dintre locuitori (Elena Moldovan), terenul prezintă urmele locuirii din neoliticul timpuriu și din epoca romană. Nu departe de acest punct, câteva zeci de metri mai la Nord (46.55049 23.64691), pe ”Dealul Bisericii”, a fost identificat un grup de tumuli din epoca bronzului timpuriu, din cultura Coțofeni. La 200-300 m distanță (46.54713 23.65394), în punctul numit ”Alace”, au fost localizați alți 3 tumuli funerari, cu manta de piatră. Alte urme din epoca bronzului s-au găsit în punctul numit ”La Pădure”, nelocalizat exact azi. Ruine romane au fost găsite lângă drumul dinspre Petreștii de Sus spre Borzești, la ”Cernei”.