Ocolișelul este un sat de mărime medie ca suprafață, dar care, la fel ca multe alte sate din zona aceasta, are o populație în profund declin. Doar în jur de 100 de persoane mai locuiesc aici. Situația este favorizată și de faptul că satul este izolat de restul comunei. Pentru a ajunge aici dinspre Iara, e nevoie de un mic ocol (sau ”ocolișel”) de cca. 20 de kilometri, accesul făcându-se doar dinspre Valea Arieșului. Practic, Ocolișelul este singura comunitate de pe această arteră de circulație, la limita dintre județele Alba și Cluj. Centrul satului este la cca. 4 km de localitatea Lungești, de pe drumul DN75.
Biserica de la Ocolișel, un alt edificiu din lemn clasat in lista monumentelor istorice clasa B, poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril (de departe cel mai întâlnit hram de pe aceste meleaguri) și construcția actuală datează din anul 1852, dar, legenda spune că edificiul a fost refacut pe ruinele unui alt lăcaș de cult creștin mistuit de foc în 1848. Planimetria lăcașului de cult este tipică reprezentărilor din acea perioadă, și anume plan dreptunghiular, format din pronaos, naos și altar, cu o absidă formată din cinci laturi și cu un pridvor alăturat pe latura sudică. Naosul are un acoperiș de lemn boltit și pictat. Turnul bisericii este prevăzut cu un foișor și coif înalt. Poarta de la intrarea în cimitir este elementul cel mai vechi din întreg ansamblul, și aparținuse primei biserici, datând din anul 1790, conform inscripției incizate.
Starea bisericii este relativ bună, fiind acoperită cu țiglă (lucru de care sătenii sunt foarte mândri - pentru că au pus mână de la mână și au schimbat țiglele acoperișului cu mâna lor), iar turla acoperită cu tablă. Totuși, nu a fost împiedicată pătrunderea apei, iar pe latura sudică pictura este acum destul de deteriorată. Pe latura nordică, s-a produs o altă deteriorare a picturii și anume prin scoaterea unui burlan de încălzire dinspre interior. Golurile inițiale ale ferestrelor au fost lărgite. Construcția se prezintă de altfel destul de bine, fiind ridicată pe un soclu de piatră.
Pictura interioară, prezentă în pronaos, naos și altar a fost creată de către „Maer Darie zugravu din Valea Ierii”, în anul 1858. Reprezentativă este pictura din pronaos „Judecata de apoi”. Ea poartă inscripții în chirilică și înfățișează monștri și demoni, animale antropomorfizate, care se reped spre un grup de săteni, îmbrăcați după moda locală. Apar și scenele sociale din lumea satului românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Biserica are în dotare cateva icoane pe sticlă aparținând Școlii de la Nicula, și o icoană pe lemn reprezentându-i pe cei doi arhangheli, patronii spirituali ai lăcașului de cult actual. Aceasta din urmă este într-o stare foarte bună, inclusiv culorile (roșu, albastru, auriu) rămânând extrem de vii până în ziua de azi.
Spre deosebire de alte biserici de lemn din zonă, din aceeași perioadă, pictura originală nu a fost aici pusă în umbră de alte obiecte tradiționale mai noi, introduse ulterior în biserică. Sunt mai puține ștergare și mai puține icoane noi, astfel încât se pot admira mai ușor ilustrațiile originale. Una peste alta, este una dintre cele mai bine păstrate biserici de lemn din teritoriu și merită un mic ocol.