Coordonate (grade zecimale): 46.61882 23.78677
Drumul pe care merită să îl faceți începe din zona de la Nord de Salina Turda - pe DJ161B, de pe la coordonatele: 46.59006 23.78628, și se termină pe la coordonatele: 46.64943 23.83768, înainte de coborârea spre satul Ploscoș propriu-zis.
Punctul în care noi am identificat cele mai multe păsări spectaculoase: 46.61882 23.78677.
Altitudine: 540-600 metri.
Comuna Ploscoș se regăsește rareori pe traseul vreunui turist. La prima vedere, nu ar avea de ce să fie altfel. Satele care aparțin de Ploscoș sunt relativ izolate, la capătul unui drum care vine dinspre un obiectiv mult mai popular: salina Turda. Îmbătrânirea populației și migrația au avut ca efect o scădere dramatică a numărului de locuitori, până la punctul la care unele părți ale comunei par abandonate. În cele patru sate adunate laolaltă nu mai sunt mai mult de 600 de locuitori. Economia locală este practic inexistentă, singura ocupație locală fiind agricultura.
În perioada romană, dintr-unul dintre sate, Valea Florilor, se exploata sare. Chiar și azi, pe lista oficială a obiectivelor de patrimoniu se regăsește situl arheologic aferent vechii saline. Unele surse vorbesc despre masivul de sare de aici ca despre un obiectiv interesant. Realitatea din teren este că nimic din toate astea nu se vede la suprafață. Ai putea păși peste masivul de sare și să nu îți dai măcar seama că e acolo. Totuși, valoarea acestei resurse, neexploatată în prezent, este prezentă. În ultimii ani s-a vorbit destul de mult despre reluarea exploatării de sare, cu potențiale efecte pozitive asupra economiei locale.
Și totuși, există câteva motive să ieși de pe calea bătută și să faci o plimbare pe drumul DJ161B, care o ia înspre nord de la salina Turda, cu direcția Ploscoș. E o plimbare de vreo 10 kilometri, ușor de parcurs cu mașina; ceva mai greu cu bicicleta, pentru că o parte din drum e în urcare. În prima parte, îți vor atrage atenția podgoriile și crama aferentă, unde se organizează degustări de vin și vizite pentru grupuri. Vinul local este recunoscut ca unul dintre cele mai bune din România.
După ce treci de cramă, construcțiile de orice fel dispar și sunt înlocuite de imense terenuri agricole, atent organizate pe toți versanții dealurilor dimprejur. Priveliștea este impresionantă în aproape orice anotimp. Nu trebuie să te uiți foarte atent în stânga și dreapta drumului ca să observi că zona este plină de viață. În special, iubitorii de păsări se vor bucura. Le recomandăm să aibă un binoclu la ei pentru a studia mai bine speciile de șoim care împânzesc zona. Întâlnirea cu maiestuoasele păsări este practic garantată. În timpul unei singure plimbări pe traseu, echipa noastră a văzut cel puțin 8 exemplare.
Prezența lor în acest habitat, de altfel sit protejat Natura 2000, este explicabilă prin faptul că terenurile agricole de aici sunt gazda principalei surse de hrană a șoimilor: rozătoarele. Cu atât mai mult, aceste păsări sunt importante pentru ecosistem, deoarece țin populația de dăunători sub control. Din acest motiv, veți fi surprinși, chiar și combaterea ciorilor este interzisă în anumite perioade în zonă. În perioada de cuibărit, acestea își hrănesc puii cu insecte și rozătoare, susținând astfel agricultura.
Pasărea emblematică pentru sit, principalul motiv pentru care zona este Natura 2000, este vânturelul de seară (Falco vespertinus). Numele în engleză al acestei specii este sugestiv: red-footed falcon. Nicăieri în Transilvania nu mai există o populație de șoimi de acest tip.
De altfel, vânturelul de seară se mai regăsește izolat doar în Europa de Est și în Asia. Specia numără din ce în ce mai puțini indivizi, din cauza micșorării habitatului.
Probabil veți vedea o astfel de pasăre staționând pe cablurile și stâlpii de pe marginea drumului sau în vârful unui arbore. S-ar putea să o identificați ceva mai greu în această situație. Ea pare să aibă o talie destul de mică, iar picioarele roșii nu vor fi foarte evidente de la distanță. Din acest motiv, ați putea confunda vânturelul cu alte specii. Dar o dată ce își ia zborul, veți vedea că anvergura aripilor poate ajunge către 80 cm și va fi destul de clar că ceea ce vedeți este un șoim. Culoarea lor este gri. Masculul pare să aibă un penaj cu o tentă mai înspre gri-albăstrui. Penajul de sub zona cozii și picioarele sunt roșii. La fel ca alte falconide, vânturelul de seară planează la o înălțime medie pentru a identifica prada, iar apoi coboară brusc pentru a o prinde.
IMPORTANT! Vânturelul de seară este migrator. Când vremea se răcește, acesta zboară spre Africa. Așadar, șansele să vedeți vreun exemplar la venirea iernii sunt foarte reduse.
În plus față de Falco vespertinus, în sit apar des și alte specii periclitate: șoimul călător și acvila de munte.
Trebuie să știți că pe raza pe care se întinde situl Natura 2000 (vezi harta), activitățile sunt reglementate. Rețineți că este important să nu deranjați păsările din coloniile de cuibărit.
